Ce sunt Cunoștințele și Abilitățile?

În lumea fascinantă a parentingului și educației este important să știm care-i treaba cu cunoștințele și abilitățile și cum se joacă ele împreună ca doi prieteni nedespărțiți pe terenul de joacă. Dar prima dată să înțelegem ce sunt ele și cum se diferențiază.

Cunoștințele sunt sumele de informații sau date pe care le acumulăm despre lume și diverse subiecte. Acestea sunt adesea de natură teoretică și pot fi dobândite prin lectură, observație sau educație formală (ex. grădiniță, școală etc.). De exemplu, învățarea faptului că apa îngheață la 0 grade Celsius este o cunoștință.

Abilitățile, pe de altă parte, sunt practicile sau competențele pe care le dezvoltăm pentru a putea face ceva eficient în viața de zi cu zi. Acestea sunt bazate pe experiență și exercițiu repetitiv. Abilitatea de a înota sau de a scrie sunt exemple de competențe practice ce necesită dezvoltare activă și aplicare constantă.

Pentru a fi eficient în lume, nu este suficient să deținem doar informații. Este și mai important să știm cum să le utilizăm și să le transformăm în acțiuni eficiente. Aceasta implică o prietenie perfectă între teorie și practică, respectiv între cunoștințe și abilități.

De ce este Importantă Diferențierea?

Diferențierea dintre cunoștințe și abilități este vitală, mai ales în educația copiilor. Înțelegerea acestei diferențe ne ajută să planificăm mai bine experiențele de învățare și să oferim resursele necesare pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Dr. Laura Markham (autoarea cărții “Părinții liniștiți, copii fericiți”) subliniază: “Învățarea eficientă presupune că un copil nu doar înțelege un concept teoretic, ci și că poate să îl aplice în diferite contexte”. Aceasta înseamnă că, pe lângă faptul că învață despre legile fizicii, un copil ar trebui să poată să le și identifice în natură.

Ce este de fapt gravitația = Mărul cade din copac

Aceasta transformă cunoștințele abstracte în abilități concrete, tangibile. Tot ea subliniază și importanța echilibrului între cunoștințe și abilități: “Când copiii au informațiile necesare, dar și capacitatea de a le aplica, ei devin nu doar inteligenți, ci și înțelepți.” Prin urmare, un copil care înțelege teoria din spatele matematicii (cunoștințe) și poate să rezolve probleme (abilități) este mai bine pregătit pentru viață.

Un alt aspect foarte important este că abilitățile, spre deosebire de cunoștințe, sunt adesea transferabile între diferite domenii. De exemplu, capacitatea de a rezolva probleme este valoroasă în matematică, știință, inginerie, dar și în situații de viață zilnică. Prin urmare, dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor este extrem de utilă dincolo de contextul academic strict. Prin cultivarea unei astfel de înțelegeri la copii, îi pregătim să fie nu doar bine informați, ci și capabili să facă față provocărilor, să gândească critic și să aplice cunoștințele în mod creativ și efectiv.

În educația copiilor este esențial să ne concentrăm nu doar pe acumularea de cunoștințe, ci și pe transformarea acestora în abilități practice. Studiile de puericultură au arătat că succesul în viață nu este garantat de notele cele mai mari, ci de capacitatea de a aplica cunoștințele dobândite. De fapt, cercetările indică că elevii cu note medii tind să reușească mai des în viață deoarece au dezvoltat abilități esențiale precum rezolvarea problemelor, gândirea critică și adaptabilitatea.

Un exemplu clar este diferența dintre a ști teoretic cum funcționează un motor și a avea abilitatea de a repara unul. Cunoștințele fără aplicare practică rămân abstracte și lipsite de utilitate în viața de zi cu zi. În schimb, copiii care își dezvoltă abilități practice sunt mai bine echipați să facă față provocărilor reale, să găsească soluții inovatoare și să se adapteze rapid la schimbări. Prin urmare, este foarte important să încurajăm copiii să aplice ceea ce învață, transformând informațiile teoretice în competențe concrete.

Echilibrul între cunoștințe și abilități este vital.

Howard Gardner, un renumit psiholog și profesor la Universitatea Harvard, a revoluționat modul în care gândim despre inteligență prin introducerea teoriei inteligențelor multiple în anul 1983 (dacă doriți să explorați mai mult această temă, vă invit să îi citiți cartea “Inteligențele multiple” publicată de Curtea Veche Publishing și pe care o găsiți în librării). Această teorie propune o abordare radical diferită față de concepția tradițională a unei singure inteligențe generale, sugerând că fiecare individ posedă mai multe tipuri de inteligențe independente. Acestea includ:

1. Inteligența lingvistică: Capacitatea de a folosi cuvintele eficient, fie în scris, fie verbal. Copiii cu inteligență lingvistică ridicată sunt adesea buni la citit, scriere și pot învăța limbi străine mai ușor.

2. Inteligența logico-matematică: Abilitatea de a gândi logic și de a rezolva probleme matematice. Acest tip de inteligență este adesea asociat cu gândirea critică și raționamentul abstract.

3. Inteligența spațială: Capacitatea de a gândi în trei dimensiuni. Copiii cu inteligență spațială excelentă pot fi foarte buni la puzzle-uri și jocuri care necesită o bună percepție spațială.

4. Inteligența muzicală: Abilitatea de a percepe, discrimina, transforma și exprima formele muzicale. Aceasta include sensibilitatea la ritm, ton și melodie.

5. Inteligența kinestezică corporală: Capacitatea de a utiliza corpul pentru exprimare sau pentru a atinge un scop. Sportivii, dansatorii și chirurgii sunt exemple de persoane cu inteligență corporală-kinestezică dezvoltată.

6. Inteligența interpersonală: Abilitatea de a înțelege și interacționa eficient cu alții. Persoanele cu inteligență interpersonală înaltă sunt adesea empatice și bune la lucrul în echipă.

7. Inteligența intrapersonală: Capacitatea de a se auto-analiza și reflecta. Acest tip de inteligență implică o înțelegere profundă a propriului sine.

8. Inteligența naturalistă: Abilitatea de a recunoaște și categorisi flori, minerale, animale sau alte elemente din mediul natural.

Această teorie contribuie nu doar la succesul academic al copiilor, ci și la creșterea lor ca indivizi echilibrați și adaptați diversității vieții cotidiene. Gardner însuși subliniază că scopul educației ar trebui să fie dezvoltarea tuturor acestor forme de inteligență, nu doar a celor care sunt tradițional evaluate prin teste standardizate. Nouă ne place această teorie deoarece este un apel la o educație personalizată care respectă unicul potențial al fiecărui copil.

Integrarea teoriei inteligențelor multiple în creșterea copiilor noștri poate deschide o nouă lume de posibilități în ceea ce privește educația copiilor. Recunoașterea și încurajarea specifică a tipului de inteligență la care fiecare copil excelează poate conduce la o dezvoltare armonioasă și la o stimă de sine crescută pentru el.

Teoria sună bine, nu? Dacă vă uitați acum la copiii voștri, sigur identificați la fiecare dintre ei cel puțin un tip de inteligență dintre cele de mai sus. Așa că hai să vedem în viața reală, pentru că acolo avem bătăi de cap, cum aplicăm această teorie.

De exemplu:

• Pentru copiii cu inteligență lingvistică, ar fi bine să încurajați scrierea creativă (scurte povestioare – la copii mai mici, sau chiar poezii, povestiri, scenarii de film, piese de teatru și chiar jurnale personale – la copii mai mari) și lectura diversificată.

• Pe copiii cu inteligență logico-matematică, provocați-i cu jocuri de logică și experimente științifice. Încercați să realizați aceste experimente în natură sau acasă, cu obiecte pe care le folosiți uzual. Dacă sunteți în pană de idei, sunt diverse site-uri și aplicații care vă pot ajuta în acest sens.

• Copiii cu inteligența spațială sunt cel mai bine stimulați prin construcția de puzzle-uri, jocuri de construcție și activități care implică navigarea spațială. Găsiți în magazine o multitudine de astfel de jocuri și kit-uri de construcție. Începeți de la variante mai ușoare și avansați treptat către variante mai complexe. De exemplu, nu oferiți copilului de la început un puzzle de dimensiuni mari chiar dacă vedeți că este priceput la asta, pentru a nu-l demotiva.

Cum dezvoltăm Abilitățile și Cunoștințele copiilor noștri?

Jocurile sunt un teren fertil pentru învățare, oferind ocazia perfectă de a combina plăcerea cu educația. De exemplu, jocurile de societate precum “Scrabble” pot îmbunătăți vocabularul și abilitățile lingvistice, în timp ce “Monopoly” poate introduce noțiuni de economie și matematică. Jocurile de rol încurajează copiii să adopte diferite perspective, dezvoltând empatia și abilitățile sociale. De pildă, un joc de rol în care copiii pretind că sunt la cumpărături îi poate ajuta să învețe despre numerar, rest și cum să interacționeze cu vânzătorul și poate să fie și o primă lecție în educație financiară.

Proiectele practice de tip ‘Do It Yourself’ (DIY) sunt un alt mod excelent pentru a aplica cunoștințele într-un mod tangibil și memorabil. De exemplu, experimentele științifice simple, cum ar fi crearea unui vulcan din bicarbonat de sodiu și oțet, poate oferi copiilor înțelegerea reacțiilor chimice într-un mod distractiv și sigur. Genul acesta de proiecte DIY îmbină joaca cu fizica și astfel informația este mai bine întipărită în mintea copiilor. Sunt studii care confirmă faptul că învățarea prin joacă creează mult mai bine o informație în memoria de lungă durată a copiilor. Asocierea unei activități distractive cu învățarea va crea copiilor nu doar dorința de a învăța mai mult, cât și curiozitatea de a descoperi lucruri noi.

Discuțiile deschise sunt de asemenea un mod excelent de învățare, legând cunoștințele de situații reale. Puteți stabili o “seară de dezbatere”, unde fiecare membru al familiei aduce argumente pro și contra pe un subiect, cum ar fi beneficiile și dezavantajele tehnologiei pentru copii, sau, după ce citiți o poveste, discutați despre lecțiile învățate și cum pot fi aplicate în viața reală.

Un alt aspect important de discutat cu copiii, care să îi ajute să înțeleagă importanța cunoștințelor și abilităților, este despre eșecuri și succese. Copiii trebuie să înțeleagă cum cunoștințele și abilitățile ne ajută să navigăm prin provocările zilnice. Povestiți-le despre o situație dificilă la locul de muncă în care informațiile acumulate prin studii v-au permis să găsiți soluții eficiente. De asemenea, amintiți-vă de o reușită personală, cum ar fi învățarea unei noi abilități, precum gătitul sau grădinăritul, care v-a adus satisfacție și succes. Astfel, copiii vor înțelege că atât cunoștințele teoretice, cât și abilitățile practice, sunt esențiale pentru a depăși obstacolele și a atinge obiectivele. Copiii învață observând comportamentul adulților, așa că este esențial să le oferiți modele pozitive.

Acestea sunt doar câteva exemple și mai sunt încă foarte multe, dar prin aplicarea acestor câteva strategii, nu numai că veți spori cunoștințele și abilitățile copiilor, dar le veți și modela capacitatea de a gândi critic și de a aplica în mod creativ informațiile învățate.

Copiii trebuie pregătiți nu doar să acumuleze informații, ci să știe să le utilizeze eficient în viața de zi cu zi!

Dacă ne obișnuim să transformăm situații zilnice în oportunități de învățare, oferim copiilor noștri un mediu propice de descoperire și creștere. În lumea parentingului, nimic nu este pur și simplu alb sau negru, ci mai degrabă o paletă întreagă de culori gata să fie explorată. Educația este o artă, nu o știință exactă, și fiecare zi ne oferă oportunitatea să pictăm noi și noi experiențe în inimile și mințile copiilor noștri. Fiica mea mai mare a exersat teoria culorilor aplicând-o pictând pe fața fratelui ei un curcubeu. Deși rezultatul a fost mai mult un experiment artistic decât o capodoperă, a demonstrat un punct esențial: cunoștințele devin cu adevărat utile când știm cum să le aplicăm. Și desigur, când fiul meu s-a privit în oglindă, a învățat și el o lecție prețioasă: întotdeauna să verifice ce face sora lui când vine cu pensulele de pictură!

Încheiem această incursiune în lumea cunoștințelor și abilităților amintindu-vă că echilibrul dintre cele două este cheia succesului în educarea copiilor noștri. Așadar, în timp ce ne străduim să le oferim celor mici informații valoroase, să nu uităm să le oferim și uneltele necesare pentru a le folosi cu înțelepciune.

În concluzie, dragi mame, haideți să râdem împreună de micile “catastrofe” pe care cunoștințele fără abilități sau abilitățile fără cunoștințe le pot crea, să învățăm din ele și să ne bucurăm de călătoria unică și colorată a creșterii unui copil. Mult succes și la mai multe momente pline de culoare și învățare!